Majoritatea scriitorilor români a avut o viață demnă de scenarii de filme. Unele destine au avut un final tragic și în multe dintre situații viața și comportamentul scriitorilor a influențat și deciziile luate de urmașii lor. Așa este și cazul fiului scriitorului Cezar Petrescu, autorul operei „Fram,ursul polar” care a avut parte de un final tragic.
În anul 1917 se năștea Teodor Aurel Petrescu, fiul celebrului Cezar Petrescu. Acesta era singurul copil al scriitorului, care fusese căsătorit de cinci ori. La vârsta de 22 ani, când România se pregătea de intrarea în război alături de puterile Axei și Teodor era deja ofițer, o vizită în Piatra-Neamț îi schimbă complet destinul. Acesta se îndrăgostește nebunește de Viorica Roman, o fată de ţărani înstăriţi din comuna vrânceană Tîmboieşti, care urma liceul în oraș.
Băiatul rămăsese fără mamă și și-a urmat tatăl în București, însă a menținut corespondența cu fata care îi intrase la inimă. În vara anului 1940 acesta primește vestea că va trebui să se prezinte pe front și decide să își viziteze iubita înainte de plecare. Cei doi petrec câteva zile de vis, care se încheie cu o cerere în căsătorie.
Așa cum erau vremurile, Teodor și Viorica merg la părinții ei pentru a primi binecuvântarea, care, inițial au fost de acord. Surpriza mare a venit din partea lui Cezar Petrescu, care nu a fost de acord cu căsătoria pe motiv că fata era o simplă țărancuță, iar la București ei se învârteau în înalta societate.
Teodor s-a supărat și a rupt relația cu tatăl său și a plecat după Viorica. Între timp lucrurile se schimbaseră, fiindcă nici părinții fetei nu mai aprobau căsătoria pe motiv că el pleacă pe front. Cuplul a suferit mult, iar cei doi s-au văzut pe ascuns. Dezamăgit de situație, Teodor se gândește la sinucidere și își duce planul la sfârșit. Astfel, pe data de 4 iulie 1940, la o zi după ce România pierdea Basarabia şi Nordul Bucovinei, acesta a împușcat-o pe Viorica după care s-a sinucis.
O situație demnă de opera „Romeo și Julieta” a lui Shakespeare, despre care Cezar Petrescu nu a vrut să audă. La momentul respectiv acesta era director al cotidianului „România” și nu a venit la înmormântare, delegându-l pe ziaristul focşănean Leon Kalustian să se ocupe de asigurarea celor necesare funeraliilor. Ba mai mult, a cerut ca toată presa vremii să nu acorde importanță evenimentului sau dacă scriu ceva să fie nesemnificativ.
Cu toate acestea, ziaristul Leon Kalustian a descris tragedia în lucrarea sa „Simple Note”.
Nu sunt mulţi care să ştie că, din primul lui mariaj, din tinereţe a avut un fiu. Singurul lui copil. Îl chema Aurel. Era deştept, era frumos, era talentat, era student la Arhitectură şi iubea o fată, colegă cu el de studii, originară din comuna Tîmboteşti, a fostului judeţ Râmnicu-Sărat. Plecase în vacanţa de Paşti din 1940, să petreacă sărbătorile la părinţii fetei care erau nişte ţărani mai cuprinşi; şi acolo, drama pe care nimeni n-a putut-o dezlega. Fiul lui Cezar Petrescu şi-a ucis iubita şi apoi s-a sinucis. N-a lăsat nici o explicaţie a gestului şi taina a dus-o cu el în mormînt. Nu l-am văzut pe Cezar Petrescu niciodată atât de destrămat şi atât de gârbovit ca sub plumbul acestui imprevizibil epilor. M-a rugat să mă duc să mă ocup de problemele înhumării şi am făcut-o, cu toată greutatea, ca să-l cruţ de o realitate care nu mai putea fi modificată şi ca să-şi poată evalua, salva imaginea copilului dragostei lui dintâi, poate printr-un miracol, încă undeva, viu, povesteşte Leon Kalustian.
Teodor Aurel Petrescu și Viorica Roman au fost înmormântaţi în cimitirul din Tîmboieşti, unul lângă altul.
Cezar Petrescu a fost un romancier, nuvelist, traducător și gazetar român, redactor la „Adevărul”, „Dimineața”, „Bucovina”, „Țara nouă”, „Voința”. Totodată, a fost fondator și codirector, alături de Pamfil Șeicaru, al revistei social-politice și culturale „Hiena” (1919-1924). În anul 1955 a devenit membru al Academiei Române.
De-a lungul vieții, Cezar Petrescu a publicat 70 de volume: romane, nuvele, piese de teatru, proză fantastică și literatură pentru copii, studii, note de călătorie și memorialistică. Printre cele mai importante se numără: Rodul pământului”, „Război și pace”, „Aurul negru” etc.
Foto: romania-misterioasa.eu și Wikipedia.org
