Ritualurile creștine sunt sărbătorite cu sfințenie de către credincioșii din țara noastră. Astfel că după Nașterea, Moartea, Învierea și Înălțarea lui Iisus Hristos, mai este o... citește tot
În limbajul colocvial, avem tendința de a caracteriza o persoană extrem de beată ca fiind „beat criță”. Totuși, deși expresiile pe care le folosim sunt asocieri de cuvinte, nimeni nu utilizează adjectivul „criță” de sine stătător. Totuși, ce înseamnă, de fapt, „criță”?
În sintagma „beat criță”, „criță” este considerat a fi un intensificator, marcă expresivă a superlativului, adverb echivalent cu „foarte”. Se pare că substantivul „criță”este împrumutat din limba ucraineană și are sensul de „oțel”. Acest „criță” este un termen regional, specific pentru Moldova și mai ales pentru Bucovina, explică în Dilema Veche profesorul de la Facultatea de Litere Rodica Zafiu.
În secolul al XIX-lea, substantivul criță apărea des cu sensul „oțel” în ziare din Moldova și în scrierile poeților români. De exemplu, ilustrul Vasile Alecsandri nota în lucrarea „Odă statuii lui Mihai Viteazul” din anul 1874: „Nepăsători de moarte, au inimă de criță”. Mihai Eminescu scria în opera „Călin-Nebunul”: „mi-am ales un cal cu şeaua de aur, cu trupu de criţă, cu picioarele de ceară, cu coada de fuior”.
Așadar asemeni expresiei „beat lemn” și asocierea de cuvinte „beat criță” duce cu gândul la faptul că cel care a consumat mai mult alcool decât era necesar este „foarte beat”. Așa cum oțelul este CEL MAI TARE dintre materiale, omul „beat criță” este un bărbat FOARTE BEAT.
Totuși, mai există o variantă extrem de plauzibilă cu privire la originea acestui „criță”. Istoricul Constantin C. Giurescu a vorbit în cartea sa intutulată „Istoria Bucureștiului” despre prima cârciumă din orașul lui Bucur. Se pare că aceasta a fost a lui Popa Crițu, nume de la care vine expresia “beat criță”. Actul descoperit de profesorul Giurescu datează din 13 mai 1714. Atunci, Ștefan Cantacuzino scutește “Popei Crițului dă la biserica Stelii o cârciumă a lui ce este lângă biserica Stelii, dă cămănărit, dă fumărit, dă vin domnesc și dă vamă”.
Cât despre cârciumarul Popa Crițu, numele său vine de la Creta, Popa Cretanul, grec desigur. Numai că românii i-au adaptat numele și i-au spus simplu „Criță”, notează publicația b365.ro. De aici, până la expresia „beat criță” a mai fost un singur pas…
Foto: kolectionarul.ro
