Indiferent de țară sau contextul politic, scriitorii au fost și rămân o categorie de oameni aparte care, în timpul vieții, beneficiază de aprecierea cititorilor lor. Mulți dintre aceștia sunt adulați și după moarte și operele lor sunt citite de milioane de oameni. Maeștri ai cuvintelor, majoritatea naratorilor sau poeților au scrise pe monumentele funerare fraze menite să rămână acolo pentru eternitate. Ce epitafuri sunt pe mormintele celebrilor scriitori români?
Conform definiției, epitaful este o inscripție funerară, în versuri sau în proză, care cuprinde elogiul defunctului sau care este o sentință morală.
Cel mai celebru epitaf din România este cel ce stă scris pe crucea lui Păstorel Teodoreanu, unul dintre cei mai celebri gastronomi și iubitori de vinuri de pe meleagurile mioritice.
„Aici zace Păstorel,/ Suflet bun şi spirit fin./ Când mai treceţi pe la el,/ Nu-l treziţi, că cere vin“.
Poeta Veronica Micle s-a sinucis pe 3 august 1889 după ce a băut o sticluță cu arsenic. Fosta iubită a lui Mihai Eminescu avea numai 39 de ani. Aceasta este înhumată religios lângă bisericuţa Sf. Ioan de la Văratec. Pe crucea ei stă scris:
„Și pulbere țarină din tine se alege, Căci asta ea lumii nestrămutată lege, Nimicul te aduce, Nimicul te Reia, Nimic din Tine-n urmă, Nu va rămânea”.
Rămășițele lui Mihai Eminescu se găsesc în Cimitirul Bellu, din București. Cel mai mare poet român se stingea din viață pe 15 iunie 1889, la ora 04:00. Pe crucea sa scrie o strofă din poezia „Nu voi mormânt bogat”. Efigia mormântului, precum și gravarea strofelor eminesciene sunt opera sculptorului Ion Georgescu (1856-1898).
„Reverse dulci scântei
Atotştiutoarea,
Deasupra-mi crengi de tei
Să-şi scuture floarea.
Ne mai fiind pribeag
De-atunci înainte
Aduceri aminte
M-or troieni cu drag”.
Nichita Stănescu avea 50 de ani când a murit în iarna anului 1983. Epitaful acestuia este poemul „Semn 5”:
„Ca şi cum ai vedea munţii plângând,
ca şi cum ai citi din deşerturi un gând,
ca şi cum ai fi mort şi totuşi alergând,
ca şi cum ieri ar fi în curând,
astfel stau palid şi trist, fumegând”.
Liviu Rebreanu a murit la vârsta de 59 de ani. Inițial, acesta a fost înmormântat la Valea Mare, ulterior fiind deshumat şi reînhumat la Cimitirul Belu din Bucureşti. Pe monumentul funerar al marelui romancier sunt câteva cuvinte din celebrul roman „Ion”:
„…Ion încet, cucernic, fără să-şi dea seama, se lăsă în genunchi, îşi coborî fruntea şi-şi lipi buzele cu voluptate pe pământul ud. Şi-n sărutarea aceasta grăbită simţi un fior rece, ameţitor”.
George Coșbuc a murit la vârsta de 51 de ani, la doar 3 ani după moartea fiului său. Medicii legiști au stabilit cauza morții ca fiind o congestie cerebrală. La mormântul scriitorului se poate citi:
„O luptă-i viața; deci te luptă
Cu dragoste de ea, cu dor.Pe seama cui? Ești un nemernic
Când n-ai un țel hotărâtor.Tu ai pe-ai tăi! De n-ai pe nimeni,
Te lupți pe seama tuturor”.
Ion Luca Caragiale a încetat din viață pe 9 iunie 1912 la Berlin. Inițial, trupul neînsufleţit a fost depus în capela bisericii protestante din localitatea germană Schoeneberg pentru ca mai apoi sicriul să fie adus în țară. Ion Luca Caragiale a fost înmormântat la Cimitirul Bellu, din București. Epitaful său este:
„Fii, să cultivaţi poporul, Că un pom fără rădăcini. Nu poate trăi”.
Singurul mare poet fără un epitaf pe monumentul funerar este Adrian Păunescu. Acesta a trecut în lumea celor drepți în 2010.
